„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi…” (2 Corinteni 4:8)
Oare de ce ne gândim să renunțăm, când lucrurile o iau razna? Din mai multe motive: 1) Ne este teamă de eșec. Suferințele și greșelile din trecut ne bântuie și credem că este mai bine să nu încercăm din nou, ca să nu experimentăm același eșec. Dar iată un îndemn: nu-ți petrece viața scoțând la iveală lucrurile trecutului! Toți avem lucruri în trecutul nostru pe care preferăm să le uităm. Lasă-le acolo, în trecut! Apostolul Pavel scria: „uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13) 2) Ne facem griji despre ce vor spune oamenii. Dar „frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25)! Alegerea modului în care reacționezi la critică este una dintre cele mai importante decizii pe care le vei lua vreodată. Mereu vor exista oameni care nu vor agrea persoana ta și care nu te vor înțelege. Treci peste asta! 3) Dăm ascultare cui nu trebuie. Satan este „tatăl minciunii” și el va face tot posibilul ca să ne descurajeze. Apostolul Pavel spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Când apare un gând, analizează-l! Dacă este de la Dumnezeu, primește-l; dacă este de la Satan, „răstoarnă-l”! 4) Ne pierdem încrederea. În calitate de credincioși, noi trebuie să umblăm prin credință, nu prin vedere (vezi 2 Corinteni 5:7)! Asta înseamnă să luăm fiecare decizie bazându-ne pe ce spune Dumnezeu, și nu pe ce vedem cu ochii noștri, firești. 5) Pierdem legătura cu adunarea credincioșilor lui Dumnezeu. Când apostolii au ieșit din închisoare, ei s-au întors „la ai lor” (Faptele Apostolilor 4:23). Ca să rămânem puternici, avem nevoie de părtășia cu alți credincioși. Mulți oameni renunță când au ajuns pe culmea succesului – nu fi unul dintre ei! Așadar, mergi înainte și nu te gândi la renunțare!